Painting the roses pink

“Trecutul e scris cu cerneala simpatica. Ai nevoie de caldura ca sa ii vezi literele reconturate, dupa ce multa vreme au stat ascunse ca si cum n-ar fi fost. Trebuie sa-i apropii coala alba si intinsa de o flacara sau sa sufli abur din propria gura peste el, pentru ca invizibilul sa se transforme in vizibil si, incetul cu incetul, in fraze cu sens. Desi, de cele mai multe ori, cateva cuvinte esentiale raman sterse, albe, loc gol si taina nedezlegata, cufundate pentru totdeauna in apele nemiscate ale timpului in care inotam. Ale timpului in care ne inecam.” – Ioana Parvulescu, Inocentii

Tocmai am terminat de citit romanul scris de Ioana Parvulescu, iar citatul prezentat mai sus este chiar ultimul paragraf al cartii. O incheiere perfecta pentru o scriere calda, linistita si nostalgica, exact genul de lectura pe care imi place sa o savurez la inceputul verii. Cartea are peste 300 de pagini, insa as mai fi putut citi cel putin inca pe atat. Cand eram mica adoram sa stau si ascult povestile bunicilor, nu ma plictiseam nicioada, chiar daca le mai auzisem, iar romanul ‘Inocenții’ mi-a adus aminte de acea perioada. Este cartea unui adult care incearca sa priveaca prin ochi si suflet de copil povestile auzite la varsta inocentei, o carte in care o casa prinde viata si devine personaj, o carte despre timp si viata din care nu lipseste, insa, un strop de magie. O recomand cu drag!